Hipoacuzie

Ce este hipoacuzia?

Hipoacuzia reprezintă scăderea parțială sau totală a capacității de a auzi sunetele. Poate apărea treptat sau brusc, afectând una sau ambele urechi.

Poate avea multiple cauze – de la expunerea prelungită la zgomot, infecții, înaintarea în vârstă, până la afecțiuni congenitale.

Cauze frecvente ale hipoacuziei

Traumatisme acustice

Îmbătrânire

Infecții

Factori genetici

Traumatisme

Medicamente

Afecțiuni sistemice

Obstrucții

Recunoașterea timpurie și evaluarea audiologică sunt esențiale pentru a preveni agravarea și a găsi soluția optimă de tratament sau reabilitare auditivă.

Gradul de severitate al hipoacuziei

Ușoară (25 - 40 dB)

Moderată (40 - 55 dB)

Moderat-severă (55 – 70 dB

Accentuata sau profundă (70-90 dB

Resturi auditive (peste 90 dB)

Cofoza / Anacuzie (surditate totală)

Tipuri de hipoacuzie, în funcție de partea urechii afectate.

Hipoacuzia conductivă (de transmisie)

Apare atunci când sunetele nu sunt transmise eficient prin urechea externă sau medie către urechea internă. Cauzele pot include dopuri de cerumen, otite, timpan perforat sau otoscleroză. În multe cazuri, acest tip de hipoacuzie poate fi tratat medical sau chirurgical.

Hipoacuzia neurosenzorială

Apare din cauza afectării nervului auditiv sau a celulelor senzoriale din urechea internă (cohlea). Este cel mai frecvent tip de hipoacuzie și, de regulă, este ireversibilă. Se tratează prin proteze auditive (aparate auditive).

Hipoacuzia mixtă

Este combinația dintre hipoacuzia conductivă și cea neurosenzorială, cu cauze din ambele părți ale urechii. Tratamentul poate fi complex și multidisciplinar.